---

---

 

Shamanic Journey – Equinox Edition

 

Sunt zile în care simți transformarea înainte să o vezi.

Vara se retrage încet, lumina se scurtează, iar tu – dacă ești sinceră cu tine – simți deja cum ceva se pregătește de schimbare. E memoria corpului, care știe că fiecare toamnă cere un lucru pe care mintea îl uită mereu: să lași ceva în urmă înainte să poți primi ceva nou.

Echinocțiul de toamnă nu e doar o dată în calendar. E momentul din an în care ziua și noaptea se echilibrează perfect, iar corpul tău simte asta chiar dacă mintea nu observă. Lumina care scade influențează direct producția de melatonină și serotonină, iar de aici vine, de multe ori, acea oboseală ușoară sau nevoie de introspecție pe care o resimți fără să știi de ce, chiar la începutul toamnei. Îi spui astenie câteodată, dar de fapt, corpul tău intră deja în alt ritm, indiferent dacă îi dai atenție sau nu.

Un shamanic journey făcut chiar în perioada asta nu face altceva decât să pună intenție acolo unde corpul deja se schimbă, să transforme o tranziție biologică automată într-un moment conștient, ales.

 

Ce se întâmplă la Shamanic Journey

---

Ritmul constant, repetitiv al tobei ajută mintea să coboare din agitația de zi cu zi – genul de stare pe care o cauți de obicei prin meditație, dar la care ritmul tobei ajută să ajungi mai ușor și mai natural, fără efort de concentrare. Nu ai nevoie să “reușești” să meditezi. Toba face mare parte din muncă în locul tău.

Structura urmează cele patru direcții din tradițiile șamanice. Deschidem cercul trecând scurt prin sud, est și nord, ca să recunoaștem drumul parcurs până acum. Apoi ne oprim ceva mai mult, în două locuri:

• • • Vestul – curajul de a lăsa în urmă.
      Vestul este puterea toamnei, a pragului, a mersului fără ezitare prin ce nu se mai vede clar. Aici mergem cu o singură întrebare: ce car cu mine din vara asta, care nu mai are ce căuta în iarnă? Nu e doar o metaforă, e actul de a numi concret ce lași în urmă, chiar și doar în minte, e felul în care psihicul marchează o închidere reală. Ritualurile de trecere funcționează exact așa: dau minții un punct clar de “înainte” și “după”.
    • Pământul – darul care rămâne.
      A doua parte e mai lentă, mai adâncă. Căutăm ce primim ca sprijin pentru sezonul care vine. Ritualul se încheie aici, cu picioarele bine înfipte în pământ, ceva de care corpul își poate aminti și mai târziu, în zilele mai grele de iarnă.
      Facem asta dimineața, cu soarele deja sus, pentru că nu intri în întuneric ca să te pierzi în el. Intri cu lumina încă în spatele tău, ca dovadă că știi drumul înapoi.